Cele mai frumoase experiente sunt cele pe care le impartasesti cu cei dragi! Un nou concediu, o noua experienta de pe bucket list bifata: skydiving indoor. Dar o experienta foarte speciala pentru ca, pentru prima data, a fost o experienta cu adrenalina… mother & son 🤩
Destinatia oficiala a fost Legoland Germania, dar am profitat de ocazie sa ne abatem pana la Munchen la tunelul de skydiving indoor. Am rezervat din timp un interval si am luat de la inceput un pachet dublu. I-am povestit lui Iannis despre ce este vorba, i-am aratat filmulete de pe YouTube cu copii care zburau in tunel si i-am spus ca, daca doreste, poate zbura si el, la fel ca mine; daca nu, ma voi bucura eu de ambele sesiuni. Pana la fata locului nu am stiut daca va vrea sa zboare sau nu si am vrut sa nu simta cumva vreo presiune, sa fie exclusiv decizia lui. Acolo a ascultat cuminte indicatiile Lindei (instructorul cu care am zburat) traduse de mine, s-a echipat singurel, am intrat in anticamera impreuna, a asistat la sesiunea mea, apoi a intrat in tunel imediat, fara nici o ezitare.
Pentru cei care se gandesc sa incerce o astfel de experienta, cu sau fara prichindei alaturi, iata cateva info utile:
- Va puteti bucura de experienta de skydiving indoor la Bruxelles (chiar pe aeroportul pe care se zboara direct din Bucuresti, foarte usor accesibil), dar si in alte mari orase (de ex Munchen), de obicei langa aeroporturi micute. În calitate de complici, asteptam inca solutii si in Romania…
- Este accesibila copiilor de la 4 anisori, evident in functie de fiecare in parte
- O sesiune dureaza cam 2 min, dar in tunel timpul are o alta dimensiune 😀
- Podeaua este formata dintr-o plasa foarte rezistenta cu ochiuri destul de mari, iar sub ea se pot vedea gurile de la ventilatoarele uriase cat un etaj, in forma de V
- Imediat ce intri, cineva “de la butoane” adapteaza viteza aerului in functie de greutatea ta si de ce miscari executi. La mine viteza a fost aprox 150 km/h, iar cand am zburat in tandem cu Linda a fost peste 200. Pentru un barbat mai solid care se antrena cat am stat noi acolo se folosea din start o viteza de peste 200 km/h.
- Tinand cont de viteze, accesul se face ca la saltul cu parasuta (sau mai ceva, daca ma gandesc ca la primul meu salt cu parasuta nu am avut nici macar ochelari): costum, dopuri in urechi, ochelari si casca
- Tot timpul in tunel comunicarea cu instructorul se face prin semne pe care le inveti inainte sa intri
- Cata vreme stai drept, nu se intampla nimic, in momentul in care te asezi in pozitie orizontala zbori. Asta pentru mine a fost…. mindblowing. Înainte sa ajung ma tot intrebam cum de instructorul sta in picioare si elevul zboara; mi-am imaginat tot felul de solutii, inclusiv ca ar avea incaltari speciale cu magneti care il tin “la sol” pe plasa metalica 🤦♀️ Well, este cam ca la inot: daca stai in picioare – stai; daca faci pluta – plutesti 😀
- In cabina ai o oglinda in care sa te vezi si sa iti dai seama cum te misti. Eu am vazut-o abia pe inregistrarile video 🤣
- Prima data provocarea principala este sa plutesti. De controlat CUM plutesti, se invata cam de la 10 sesiuni in sus. Eu tot ma indreptam spre peretii tunelului, iar cand incercam sa revin in centru, ma duceam in orice alta directie decat cea dorita. Noroc ca ma lua Linda si ma aducea pe drumul cel bun. :) La final mi-a explicat care este procesul de acomodare si invatare si mi-a revenit self esteem-ul :)))
- In primele sesiuni se zboara pe burta, mult mai tarziu se invata si zborul pe spate. Ca sa nu mai vorbim de alte miscari
- Spre finalul sesiunii instructorul te intreaba prin semne daca vrei sa zbori impreuna cu el, in tandem, pana sus. Asta se intampla dupa ce ai avut timp sa iti dai seama cam despre ce este vorba si oricum te anunta dinainte sa intri despre aceasta etapa. Iannis, de ex, nu a vrut. Eu, desigur, am vrut sa ma bucur de experienta completa, dar ma asteptam sa zburam impreuna tinandu-ne de maini, fata in fata. In realitate, imeditat ce am confirmat ca vreau, Linda a disparut in spatele meu, s-a prins cumva de costumul meu si am facut cateva spirale in sus si jos la o viteza oarecum similara cu cea cu care zbori in timpul saltului cu parasuta. A fost intens, dar dpdv meu a fost cea mai interesanta parte
- Am pastrat pentru final, marea dilema: se compara sau nu cu saltul cu parasuta? Da, unele senzatii sunt similare cu anumite parti din saltul cu parasuta. Overall, aceasta este o experienta intr-un mediu controlat. Daca nu ai sarit inca cu parasuta, daca vrei sa stii daca ai vrea / ti-ar placea sau daca vrei sa te pregatesti, aceasta experienta este o super ocazie! Daca vrei sa simti tot cocktailul de sentimente si nivelul maxim de adrenalina, atunci saltul cu parasuta este alegerea perfecta. Din cele doua salturi cu parasuta in tandem pe care eu le-am trait pana acum, totdeauna m-au impresionat doua momente: viteza uimitoare cu care cazi pana se deschide parasuta (pe care mi-o amintesc mai accelerata decat cea simtita in tunel in timpul spiralelor) si linistea superba in care plutesti deasupra pamantului dupa ce se deschide parasuta (pe care nu o poti avea in tunel).
Dar clar skydiving-ul indoor este o experienta inedita, poate once in a life time, intensa si cu adrenalina. Dincolo de toate, insa, pentru mine va ramane totdeauna in amintire ca prima experienta cu adrenalina pe care am trait-o alaturi de baietelul meu. 😍
Give. Experience. Enjoy.
