Saptamana trecuta Facebook-ul a fost colorat de poze cu copii veseli si zambitori, fotografiati cat de artistic se poate cu smartphone-urile din dotarea parintilor ce concureaza pentru rolul de “cel mai mandru parinte de copil premiant”. Mi-am amintit fara sa vreau de o poza din colectia pretioasa a mamei mele in care, eu cu coronita pe cap si cu o diploma in brate pozez langa mama mandra, cu geanta pe umar.
Imi amintesc ca in acea zi, dupa festivitatea de premiere care mi s-a sters total din memorie, am fost intr-un studio sa facem poza respectiva. Pe o straduta linistita, intr-o casa veche, am intrat in liniste si aproape cu teama pe usa si am ajuns intr-o incapere sobra, cu o canapea si un fotoliu pe post de recuzita si un aparat mare in fata lor, cu un obiectiv consistent si o husa neagra in spate. Cred ca un batranel a aparut din camera vecina si ne-a asezat cu grija in picioare in fata aparatului, rotindu-ne putin ba din corp, ba de fata, ba mai aproape una de alta, ba mai departe si testand din cand in cand corectitudinea pozitiei din spatele obiectivului, de sub husa neagra. Cand pozitia a parut multumitoare, s-a dus in camera vecina pentru a aduce niste placi maricele metalice pe care le-a inserat in aparat, timp in care noi a trebuit sa nu cumva sa ne miscam din pozitia perfecta. Deja orice emotie a vreunei note, test sau examen dat pana atunci pentru obtinerea coronitei disparusera in fata emotiilor de a nu cumva rata acea unica sansa pentru poza perfecta. Am auzit click-ul salvator, ne-am dezmortit zambetul, fata si corpul in pozitiile normale si am plecat spre casa (sau poate la o cofetarie?) asteptand cu nerabdare peste cateva zile rezultatul in alb & negru care supravietuieste pana in zilele noastre.
Nu ma pot abtine sa nu constat diferentele majore intre ce insemna sesiune foto atunci si, nu ce inseamna fotografii imortalizate la tot pasul direct cu telefonul mobil astazi, ci ce inseamna photo shooting-ul astazi. 
Un studio care numai sobru nu este, amenajat cat mai confortabil si comod, eventual personalizat sub forma unei camere de joaca pentru copii, sub forma de office pentru fotografii corporate, de living pentru fotografii de budoir etc; cu un fotograf profesionist care povesteste cu clientii lui si creeaza o atmosfera destinsa si placuta; cu aparate sofisticate si complexe dar extrem de mobile pentru a se misca ele dupa subiect, nu invers… Totul dureaza minim 1 ora dar poate dura si 2-3 ore in cazul fotografiilor de familie, in care invitatii se simt chiar in centrul atentiei dar intr-un mod special, petreacand pur si simplu timp in mod placut. Treaba fotografului este ca, in acest timp, sa surprinda cadre si expresii reale ale participantilor. La final, dupa o perioada relaxanta in care te-ai miscat in voie si te-ai simtit bine, primesti deja set-ul de fotografii pe care le poti incarca imediat pe diverse medii sociale si poti descoperi pe loc ipostazele foarte expresive, serioase sau chiar haioase surprinse. Destul de repede urmeaza sa fie gata si cele cateva fotografii alese pentru a fi prelucrate in mod profesional, bune de tiparit in reviste.
Timpurile se schimba. Viteza este alta, lucrurile se fac altfel. Nu stiu daca pozele de acum vor rezista mai mult testului timpului decat cele alb negru. Cu siguranta, insa, experienta traita in cadrul unei sesiuni foto astazi este mai deosebita si memorabila decat era acum cativa zeci de ani. Acesta este si motivul pentru care o sesiune foto, fie ea individuala, de familie sau de grup, este un dar experiential, un cadou personalizat. Te asteptam sa descoperi pertofoliul de cadouri inedite ce includ sesiuni foto pentru persoanele dragi tie!
Give. Experience. Enjoy.
[wysija_form id=”1″]
