Cat de greu este sa faci darul perfect partenerului tau? Ati putea crede ca pentru un complice, super-antrenat sa faca asta, e mult mai simplu atunci cand isi sarbatoreste partenerul de viata, decat pentru noi, ceilalti. Nu e chiar usor, ba chiar vine cu extra-provocari.
Cum a ales Oana Pascu, fondatoarea Complice.ro, sa isi surprinda “jumatatea” in aceasta toamna, la aniversare, va invitam sa aflati intr-o poveste personala, intr-un articol de “sharing experience”, scris de aceasta.
Intotdeauna mi-a placut sa ofer cadouri “altfel”, sa fac surprize memorabile celor din jur si sa le aduc un zambet sincer si un moment de fericire pura. Mi-a placut atat de mult, incat acum ceva timp am decis sa incerc sa fac din asta misiunea mea, punand bazele unui business numit sugestiv “complice”. Ma implic si particip la majoritatea surprizelor daruite de clientii nostri persoanelor importante din jur, dorindu-mi ca totul sa fie perfect si sa se transforme in amintiri memorabile.
Ati putea crede ca darurile pe care eu le fac persoanelor importante din viata personala vin de la sine si totul este cat se poate de usor. Eu nu as spune chiar asa, mai degraba as zice ca sunt exact ca orice alt caz, cu provocari, riscuri, schimbari de planuri si emotii. Iar daca vi se pare greu de crezut, am un exemplu perfect … :)
Provocare si “brief”:
Atunci cand persoana de langa tine implineste 40 de ani, iti doresti ca, mai mult ca oricand, sa marchezi evenimentul si sa ii oferi ceva surprinzator, placut, memorabil si cu semnificatie.
In cazul de fata, de departe una din cele mai mari placeri ale prietenului meu este Grecia (motiv pentru care, de cand ne-am cunoscut, sustinem minim o data pe an economia elena :)) si tot ce inseamna ea: mare, soare, libertate, relaxare… Un punct foarte bun de plecare in conturarea unui cadou, daca ziua lui de nastere nu ar fi… spre mijlocul lui octombrie, adica dupa sfarsitul sezonului estival prin aceste
parti de lume.
Primul pas…
Tinand cont ca in primii ani de concediu in Grecia eram acompaniati inevitabil de o barcuta gonflabila foarte apreciata pentru efectul ei linistitor si relaxant din timpul plimbarilor indelungate pe valuri, dar si ca aproape in fiecare seara in care avem ocazia in concedii mergem si vizitam marinele insulelor admirand barcutele cu vele acostate, m-am gandit ca un curs intensiv de yachting de 4 zile (care i-ar da si posibilitatea de a obtine brevetul de condus ambarcatiuni) ar fi un cadou experiential foarte potrvit. Cu atat mai mult cu cat varsta de 40 de ani se presupune ca este cea la care ai ajuns la o maturitate profunda, ai realizat cateva lucruri importante pentru tine, ai demonstrat cate ceva celor din jur, iar acum iti doresti sa te intorci (in)spre tine, sa te redescoperi, sa te bucuri de viata, sa iti permiti lucruri pe care pana acum nu ti le-ai permis din lipsa de timp, de bani sau poate de ocazie… pe scurt: sa traiesti facand muuuult mai mult din ceea ce iti place. Sailingul inseamna libertate, inseamna evadare din cotidianul urban spre natura, inseamna relaxare, control, echilibru… Deci potrivire destul de buna.
Desigur, tinand cont de perioada din an (octombrie), cursul nu abea cum sa se intample decat abia in sezonul urmator. Deci cadoul trebuia cumva completat cu o experienta care sa se intample in prezent, chiar in ziua cu pricina. Astfel, am ales ca in acea zi sa se bucure de o plimbare cu barca pe Marea Neagra, ca un preview pentru cursul ce va urma. Totul, insa, a fost planificat pentru a fi o surpriza completa.
Complicii mei?
Primii: bunicii.
Acestia au fost convocati cu o seara inainte pentru a prelua responsabilitatile de parenting. Un eveniment la care eu trebuia sa plec in ziua cu pricina dis-de-dimineata a fost inventat ca explicatie pentru sosirea neobisnuita a bunicilor.
Urmatorul complice: Seful.
Acesta i-a stabilit o intalnire de ziua lui chiar de la 09:00 de dimineata, pentru a ne asigura ca nu apar in calendar evenimente importante care sa imi strice supriza.
Complicele de sailing:
Mojo Sailing – care au organizat iesirea in larg si ne-au fost ghizi printre delfini si lebede
Complicele de dulce:
Dolce by Vero – care a adus chiar inainte de intoarcerea noastra un tort, cum altfel, decat in forma de barcuta, care ar fi facut fata cu brio si la petrecerea de botez.
Complicele suprem: vremea, care dupa cateva zile cu cod galben de ploi, a avut marinimia de a participa la planul meu si a contribui si ea cu soare si vreo 18 grade.
Au mai fost si alti complici peste mari si tari, unii vechi prieteni, altii total necunoscuti, dar despre asta probabil vom povesti cu alta ocazie.
Povestea zilei
Pe scurt, ziua a debutat la 00:00, cand a primit primul dar: un tablou pe lemn albit si ferchezuit, pe care era pictat cu albastru Farul Genovez, alaturi de romantica si haioasa poveste a acestuia cu mesajul de a-si urma mereu drumul spre fericire, chiar daca, uneori, poate asta inseamna sa se lase dus de val.
Atunci a aflat si vestea ca, de dimineata, plecarea nu va fi spre biroul din sediul corporatiei de pe Barbu Vacarescu, ci catre o barca cu vele pe valurile Marii Negre, chiar pe langa Farul Genovez.
Paranteza: unii oameni reactioneaza mai bine la surprize, altii reactioneaza mai greu. Cazul de fata se incadreaza in a doua categorie, pentru ca a trebuit sa raspund punctual la obiectii de genul “maine am sedinta cu sefu’ la ora 09:00”, “trebuie sa ii servesc cu ceva pe colegi de ziua mea”, “am sigur niste sedinte importante” si tot asa, argumentul suprem fiind “daca nu vrei – nu mergi, la 40 de ani nimic nu este obligatoriu!” :)
Astfel ca, dis de dimineata m-am apucat de treaba gatind mai multe minute in sir cateva sandvisuri pentru drum :), am savurat un Stugeron (sa fim siguri ca va fi o experienta memorabila din alte motive decat raul de mare), ne-am luat la revedere de la bebelusul nostru preluat de bunici si am plecat spre Limanu. Pe drum am tot fost cu capul in nori de la ceata densa de pe autostrada, dar la 12:00 am ajuns in marina pe un soare minunat si prietenos.
Am iesit usor din port si am avut ocazia sa conducem amandoi barcuta, dar si sa aflam de la skipper tot felul de informatii interesante despre sailing si imprejurimi. Imediat ce am iesit, am fost intampinati de cativa delfini jucausi, probabil si ei multumiti de soarele recent aparut in peisaj.
Epilog
In 4 ore a trebuit sa fim inapoi in port (cine a avut minim un bebelus acasa stie de ce :)) si am pornit cu soarele in fata catre Bucuresti. Ceea ce a fost frumos, de altfel, si ne-a dat ocazia sa vedem un apus minunat, dramatic si intens.
Acasa am fost intampinati de tortul-barcuta, care a fot imediat sacrificat, alaturi de o sticla de sampanie.
Iar ziua a luat sfarsit catre mijlocul noptii, cand, in final, a intrat in scena si cadoul propriu-zis,: invitatia de inscriere la cursul de yachting.
Elegant, legat cu un snur matasos, de care atarna un breloc pentru YACHT.
Who knows, cand ajungi la 40 de ani… orice este posibil :)
Give. Experience. Enjoy.
[wysija_form id=”1″]
